Noul primar al Iașului
„Nebunul este ridicat la dregătorii înalte,
iar cei vrednici stau în locuri de jos”
(Ecclesiastul, 10:6)
Epoca post-1989 a văzut apariția în țara noastră, mai ales începând cu ianuarie 2007, a unui tipar comportamental EUropean autohton. Autohton, pentru că se pliază după realitățile locale (subnaționale) și EUropean în virtutea apartenenței țării noastre la blocul regional european care „sparge” sistemul bipolar specific Războiului Rece. Astfel, se prefigurează un sistem politico-economic (care se dorește a fi) federal, în care statul națiune se metamorfozează într-o masă regională multi-etnică, multi-națională cu lideri politici și economici regionali. Sistemul bipolar global ante-1989 devine multipolar la începutul mileniului al III-lea, astfel încât competiția economică mondială va fi între blocuri regionale, gen UE, NAFTA, ASEAN, etc. „Glocalizare” este termenul cheie folosit de către economiști, politicieni, analiști militari, cercetători, etc.
Permeabilitatea și impactul diverselor schimbări intra-unionale se fac simțite urbi et orbi. În privința României Homo Europaeus se dorește a înlocui pe Homo Sovieticus, însă cu mare dificultate. Mentalitățile divergente ale celor două personaje afectează dinamica politico-economică și socială a țării. Din nefericire, Iașul nu a avut până acum un primar pătruns de spiritul European autentic. Numeroși staliniști, iliescieni, năstasieni sau ungureni perpetuează anomia politico-economică în care se zbate o națiune întreagă. Retorica europeană însoțește comportamentul bizantin ambivalent. Scriptic, România este jalonată de acquis-ul comunitar, însă faptic diverșii actori și agenții naționale și locale apelează la amatorism, improvizație, dublu standard, inconsistență instituțională, venalitate și coluziune. Peste care tronează corupția ajunsă la rang de virtute, aplicabilă „de la opincă la vlădică” pe orizontală și verticală.
În acest context european, cu atât mai mult cu cât Iașul se dorește a fi capitală culturală europeană în 2021, avem nevoie de un nou primar! Avem nevoie de un nou primar al Iașului, pentru Iași și ales de majoritatea ieșenilor. Unul care să fie caracterizat, în primul rand, prin integritate și onoare, apoi prin antreprenoriat politico-economic local și supranațional, viziune, empatie și responsabilitate. Dacă la acestea se adaugă și puțină carismă, e și mai bine. Însă este esențială adoptarea unui mental european autentic, străbătut de „ideea europeană”, care să țină cont de valorile și tradițiile locale, alături de resursele sale umane și materiale. Din nefericire, până acum, toate acestea lipsesc la cei care au condus Iașul.
Integritatea și onoarea rămân pilonii caracterului viitorului primar. Un lider, fie că este primar, prim-ministru sau președinte ar trebui să rămână un model. Din păcate, România și Iașul suferă din lipsa unui model de leadership. Acele personaje care să aibă consistență și veridicitate instituțională, a căror fapte să fie morale și etice. Persoane care să fie „solide”. În acest sens părintele Stăniloae considera că românii ar trebui să fie mai serioși și sobri, mai devotați bunului public, mai uniți social. Aceștia ar trebui să scape de ușurința cu care se lasă în voia pornirilor egoiste și a viciilor. Românii au nevoie de mai mult ciment pentru a fi mai puternici când stau, când pășesc, când vorbescu sau muncesc, așa încât să semene munților Carpați (Stăniloae, 2003).
În Iașul nostru, și nu numai aici, imoralitatea politică a ajuns să fie considerată drept virtute. Apartenența la un partid care ființează în umbra „nomenclaturiștilor capitaliști”, a „baronilor jefuitori”, respectiv a „tiranilor mărunți”, ne pune deja în gardă cu privire la integritatea instituțională locală. În acest sens, Gallagher (2005) afirma că Uniunii Europene i s-au prezentat dovezi de necontestat în virtutea cărora PSD a procedat la deturnarea de fonduri europene în anii 2002 și 2003, partid la care aparține actualul primar, Gh. Nichita. Și acesta era doar începutul.
Mai mult, diversele relatări ale mass mediei cu privire la dosarul Dexia, controversatul proiect PALAS (aflat din 2007 sub urmărire penală), recentele investigații la care au procedat procurorii anticorupție în februarie 2014 în legătură cu frauda și corupția existentă la Primăria Iași în derularea unor proiecte cu fonduri europene în valoare de 95 milioane euro, masacrarea teilor din zona centrală a orașului, chiar în fața Mitropoliei (faptă rămasă fără ecou la vest de bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt), rămân fapte care descalifică irevocabil prezentul deținător al funcției de primar al Iașului. Nichita, demisia! Avem nevoie de un nou primar al Iașului, pentru Iași și ales de majoritatea ieșenilor.
Estul contemporan al UE rămâne la fel de sălbatec ca și vestul Americii secolului al XIX-lea. Capitalismul adoptat de România post-1989 este unul cu o bază extrem de precară unde supremația legii în general lipsește. Aici fac excepție unele cazuri precum cele ale lui Adrian Năstase, Relu Fenechiu, Dan Voiculescu și mai recent, aflat în cercetări, Mircea Băsescu, ca să amintim doar de câteva dintre ele. La acestea se adaugă „cireașa de pe tort” și anume furtul intelectual (academic) al însuși prim-ministrului Victor Ponta, discipolul unui comunist notoriu, Adrian Năstase, aflat în prezent în arest. Măiestria intelectuală merge mână în mână cu josnicia morală. Plagiatul este marca națională pe care o promovează Victor Ponta în UE. Din nefericire, nu există onoare în rândul politicienilor români, fie că vorbim de Iași fie că vorbim de București.
În strânsă legătură cu integritatea și onoarea viitorului primar, se poate remarca și cameleonismul politic specific nu numai „mai marilor" ieșeni sau ai României dar și ai altor țări din estul european. Foști aparachiki aparținând eșaloanelor superioare ale guvernului României socialiste, alături de ofițeri superiori din fosta Securitate și DIE, au rămas în preajma cercului puterii politice și economice erijindu-se în ceea ce s-ar putea numi „mandarinii bizantini EUropeni” ai României contemporane. Lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Adrian Severin, Dan Voiculescu li se alătură Gh. Nichita și M.R. Ungureanu, primul informator al Securității între anii 1978 și 1983 (Adevărul, iunie 2013), al doilea reprezentant al elevilor ieșeni la forumul national UTC din mai 1985 al cărui discurs era marcat de un profund avânt revoluționar; același care în anii 1990 făcea un masterat în Anglia sub patronajul fundației Marc Rich, al cărui proprietar fugise din SUA în anii 1980 fiind acuzat de evaziune fiscală de circa 40-50 milioane dolari, cu o de până la 300 ani închisoare și 65 capete de acuzare (Forbes, iunie 2013). Același M.R. Ungureanu care afirma că nu au existat în România celule de detenție CIA, fapt infirmat de raportorul elvețian Dick Marty. Ajungând prim ministrul României, sus-numitul personaj susținea că este „de dreapta”. După cum a dovedit-o ilustrul istoric, istoria rămâne manipulată, truncheată și coafată. Nu mai luăm în considerare posibilitatea de dezinformare. Astfel, se construieste imaginea publică. În funcție de realitățile contemporane locale și național-regionale. Persistă totuși întrebarea următoare: Unde este integritatea și onoarea acestor personaje politice care se doresc a fi EUropene?
În privința abilităților antreprenoriale politico-economice și a viziunii viitorului primar, acestea se referă la dorința vădită de implementare a unor proiecte regionale economice care să stimuleze cu adevărat fluxul de investiții, servicii și capital. Cu alte cuvinte, Iașul și zona de proximitate să devină un centru („hub") al cunoașterii, de cercetarea și dezvoltare, inovare și antreprenoriat. Dar pentru asta trebuie o anumită mentalitate și resurse financiare. Ceea ce până acum nu se vede la Iași. În acest sens, conflictul dintre Gh. Nichita și C. Adomniței s-a făcut remarcat la ședința publică din mai 2013 de la Primărie în prezența reprezentanților de la Bruxelles în virtutea căreia Iașul se lansa în cursa pentru titlul de capitală culturală europeană pentru anul 2021. Deși Gh. Nichita „îndemna" la cooperare și armonie, comportamentul său dovedea contrariul.
Mai mult, pe 17 iunie 2014, la Bruxelles Gh. Nichita, alături de actorul Adrian Păduraru, au lansat official candidatura orașului la acest titlu prin intermediul firmei de consultanță KEA din Bruxelles. Aici, M. Platon remarca problematica unui asemenea deziderat dar și suspiciunile sale cu privire la sus-numita firmă (Cotidianul, octombrie 2013).
Gh. Nichita a rămas în umbra actorului Adrian Păduraru, idolul elevilor din anii 1980 datorită filmului în care a jucat, Declarație de dragoste, alături de Teodora Mareș. Dicția și pronunția primarului, alături de lipsa cunoașterii unei limbi străine, pe lângă limbajul de lemn, amintind de epoca comunistă, fără viață și culoare, în care se amestecau exagerări penibile și superlative fără consistență – ceea ce în engleză s-ar putea numi „mult zgomot pentru nimic (much ado about nothing)” – alături de lipsa interacțiunii cu mass media și lipsa impactului prezentării asupra celor prezenți, ridică din nou mari semne de întrebare asupra profesionalismului instituțional al Primăriei Iași. Avem nevoie de un nou primar al Iașului, pentru Iași și ales de majoritatea ieșenilor.
Din păcate, aceasta nu a încurajat în mod concret și susținut antreprenoriatul local. Baroni locali, precum R. Fenechiu, condamnat la închisoare pentru vestitele sale transformatoare învechite, vopsite și revândute ca noi, alături de diverși potențiali condamnabili din fosta structură USL, au „îngropat” și mai mult spiritul antreprenorial local. În vreme ce alte orașe din România, precum Timișoara, Cluj sau Brașov s-au deschis și au devenit permeabile investițiilor europene și trans-europene, Iașul nostru s-a zbătut în marasmul intereselor private și de grup între politicianiștii locali. Aici se poate aminti și numărul prea mare de consilieri locali și județeni. De ce atât de mulți și cum se justifică activitățile și salariile lor? Dacă luăm în considerație și numărul mare de membri parlamentari, peste 580, atunci se poate distinge fenomenul de „bizantinizare a României”, paralel cu prezența crescândă a micilor și marilor bazilei EUropeni. Avem nevoie de un nou primar al Iașului, pentru Iași și ales de majoritatea ieșenilor.
Nu în ultimul rând, empatia și responsabilitatea viitorului primar prefigurează o anumită inteligență emoțională. Un lider trebuie să relaționeze și să sprijine adepții săi printr-o ancoră emoțională. În acest sens, în timpul campaniei electorale din SUA anului 2012, președintele Obama menționa cazul unui om de afaceri din Florida care a împărțit o parte din profitul corporației sale la fiecare angajat de-al său. Mai mult, trendul existent în cultura organizațională vest europeană, îndeosebi în Germania, regiunea Scandinavă, dar și în Japonia, accentuează grija și bunăstarea angajaților dintr-o organizație. În paralel, se poate vorbi și de o politică organizațională instituțională a primăriilor care se centrează pe bunăstarea cetățenilor săi. Ne gândim doar la diverse orașe din Scandinavia sau Germania, cel puțin, în care primează comunicarea și intimitatea relațională dintre primar și cetățeni, dintre cei aleși și alegători. Avem nevoie de un nou primar al Iașului, pentru Iași și ales de majoritatea ieșenilor. Fără alte rebuturi politicianist-edilitare.
Iașul merită să fie capitala culturală europeană a Europei în 2021 însă numai dacă va exista un nou primar cu caracter integru și onoare, animat de „ideea europeană”, promovând în paralel resursele umane și materiale locale pe termen lung, alături de tradițiile și valorile ieșene, care să rămână deasupra intereselor meschine private și de grup de la nivel național și local, care să gândească holistic pe termen lung, să promoveze și să susțină avantajele competitive ale orașului. Dar cel mai important dintre toate, să rămână loial și responsabil față de ieșeni și oraș. Avem nevoie de un nou primar al Iașului, pentru Iași și ales de majoritatea ieșenilor. Fără compromisuri.
„Nebunul este ridicat la dregătorii înalte,
iar cei vrednici stau în locuri de jos”
(Ecclesiastul, 10:6)
Epoca post-1989 a văzut apariția în țara noastră, mai ales începând cu ianuarie 2007, a unui tipar comportamental EUropean autohton. Autohton, pentru că se pliază după realitățile locale (subnaționale) și EUropean în virtutea apartenenței țării noastre la blocul regional european care „sparge” sistemul bipolar specific Războiului Rece. Astfel, se prefigurează un sistem politico-economic (care se dorește a fi) federal, în care statul națiune se metamorfozează într-o masă regională multi-etnică, multi-națională cu lideri politici și economici regionali. Sistemul bipolar global ante-1989 devine multipolar la începutul mileniului al III-lea, astfel încât competiția economică mondială va fi între blocuri regionale, gen UE, NAFTA, ASEAN, etc. „Glocalizare” este termenul cheie folosit de către economiști, politicieni, analiști militari, cercetători, etc.
Permeabilitatea și impactul diverselor schimbări intra-unionale se fac simțite urbi et orbi. În privința României Homo Europaeus se dorește a înlocui pe Homo Sovieticus, însă cu mare dificultate. Mentalitățile divergente ale celor două personaje afectează dinamica politico-economică și socială a țării. Din nefericire, Iașul nu a avut până acum un primar pătruns de spiritul European autentic. Numeroși staliniști, iliescieni, năstasieni sau ungureni perpetuează anomia politico-economică în care se zbate o națiune întreagă. Retorica europeană însoțește comportamentul bizantin ambivalent. Scriptic, România este jalonată de acquis-ul comunitar, însă faptic diverșii actori și agenții naționale și locale apelează la amatorism, improvizație, dublu standard, inconsistență instituțională, venalitate și coluziune. Peste care tronează corupția ajunsă la rang de virtute, aplicabilă „de la opincă la vlădică” pe orizontală și verticală.
În acest context european, cu atât mai mult cu cât Iașul se dorește a fi capitală culturală europeană în 2021, avem nevoie de un nou primar! Avem nevoie de un nou primar al Iașului, pentru Iași și ales de majoritatea ieșenilor. Unul care să fie caracterizat, în primul rand, prin integritate și onoare, apoi prin antreprenoriat politico-economic local și supranațional, viziune, empatie și responsabilitate. Dacă la acestea se adaugă și puțină carismă, e și mai bine. Însă este esențială adoptarea unui mental european autentic, străbătut de „ideea europeană”, care să țină cont de valorile și tradițiile locale, alături de resursele sale umane și materiale. Din nefericire, până acum, toate acestea lipsesc la cei care au condus Iașul.
Integritatea și onoarea rămân pilonii caracterului viitorului primar. Un lider, fie că este primar, prim-ministru sau președinte ar trebui să rămână un model. Din păcate, România și Iașul suferă din lipsa unui model de leadership. Acele personaje care să aibă consistență și veridicitate instituțională, a căror fapte să fie morale și etice. Persoane care să fie „solide”. În acest sens părintele Stăniloae considera că românii ar trebui să fie mai serioși și sobri, mai devotați bunului public, mai uniți social. Aceștia ar trebui să scape de ușurința cu care se lasă în voia pornirilor egoiste și a viciilor. Românii au nevoie de mai mult ciment pentru a fi mai puternici când stau, când pășesc, când vorbescu sau muncesc, așa încât să semene munților Carpați (Stăniloae, 2003).
În Iașul nostru, și nu numai aici, imoralitatea politică a ajuns să fie considerată drept virtute. Apartenența la un partid care ființează în umbra „nomenclaturiștilor capitaliști”, a „baronilor jefuitori”, respectiv a „tiranilor mărunți”, ne pune deja în gardă cu privire la integritatea instituțională locală. În acest sens, Gallagher (2005) afirma că Uniunii Europene i s-au prezentat dovezi de necontestat în virtutea cărora PSD a procedat la deturnarea de fonduri europene în anii 2002 și 2003, partid la care aparține actualul primar, Gh. Nichita. Și acesta era doar începutul.
Mai mult, diversele relatări ale mass mediei cu privire la dosarul Dexia, controversatul proiect PALAS (aflat din 2007 sub urmărire penală), recentele investigații la care au procedat procurorii anticorupție în februarie 2014 în legătură cu frauda și corupția existentă la Primăria Iași în derularea unor proiecte cu fonduri europene în valoare de 95 milioane euro, masacrarea teilor din zona centrală a orașului, chiar în fața Mitropoliei (faptă rămasă fără ecou la vest de bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt), rămân fapte care descalifică irevocabil prezentul deținător al funcției de primar al Iașului. Nichita, demisia! Avem nevoie de un nou primar al Iașului, pentru Iași și ales de majoritatea ieșenilor.
Estul contemporan al UE rămâne la fel de sălbatec ca și vestul Americii secolului al XIX-lea. Capitalismul adoptat de România post-1989 este unul cu o bază extrem de precară unde supremația legii în general lipsește. Aici fac excepție unele cazuri precum cele ale lui Adrian Năstase, Relu Fenechiu, Dan Voiculescu și mai recent, aflat în cercetări, Mircea Băsescu, ca să amintim doar de câteva dintre ele. La acestea se adaugă „cireașa de pe tort” și anume furtul intelectual (academic) al însuși prim-ministrului Victor Ponta, discipolul unui comunist notoriu, Adrian Năstase, aflat în prezent în arest. Măiestria intelectuală merge mână în mână cu josnicia morală. Plagiatul este marca națională pe care o promovează Victor Ponta în UE. Din nefericire, nu există onoare în rândul politicienilor români, fie că vorbim de Iași fie că vorbim de București.
În strânsă legătură cu integritatea și onoarea viitorului primar, se poate remarca și cameleonismul politic specific nu numai „mai marilor" ieșeni sau ai României dar și ai altor țări din estul european. Foști aparachiki aparținând eșaloanelor superioare ale guvernului României socialiste, alături de ofițeri superiori din fosta Securitate și DIE, au rămas în preajma cercului puterii politice și economice erijindu-se în ceea ce s-ar putea numi „mandarinii bizantini EUropeni” ai României contemporane. Lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Adrian Severin, Dan Voiculescu li se alătură Gh. Nichita și M.R. Ungureanu, primul informator al Securității între anii 1978 și 1983 (Adevărul, iunie 2013), al doilea reprezentant al elevilor ieșeni la forumul national UTC din mai 1985 al cărui discurs era marcat de un profund avânt revoluționar; același care în anii 1990 făcea un masterat în Anglia sub patronajul fundației Marc Rich, al cărui proprietar fugise din SUA în anii 1980 fiind acuzat de evaziune fiscală de circa 40-50 milioane dolari, cu o de până la 300 ani închisoare și 65 capete de acuzare (Forbes, iunie 2013). Același M.R. Ungureanu care afirma că nu au existat în România celule de detenție CIA, fapt infirmat de raportorul elvețian Dick Marty. Ajungând prim ministrul României, sus-numitul personaj susținea că este „de dreapta”. După cum a dovedit-o ilustrul istoric, istoria rămâne manipulată, truncheată și coafată. Nu mai luăm în considerare posibilitatea de dezinformare. Astfel, se construieste imaginea publică. În funcție de realitățile contemporane locale și național-regionale. Persistă totuși întrebarea următoare: Unde este integritatea și onoarea acestor personaje politice care se doresc a fi EUropene?
În privința abilităților antreprenoriale politico-economice și a viziunii viitorului primar, acestea se referă la dorința vădită de implementare a unor proiecte regionale economice care să stimuleze cu adevărat fluxul de investiții, servicii și capital. Cu alte cuvinte, Iașul și zona de proximitate să devină un centru („hub") al cunoașterii, de cercetarea și dezvoltare, inovare și antreprenoriat. Dar pentru asta trebuie o anumită mentalitate și resurse financiare. Ceea ce până acum nu se vede la Iași. În acest sens, conflictul dintre Gh. Nichita și C. Adomniței s-a făcut remarcat la ședința publică din mai 2013 de la Primărie în prezența reprezentanților de la Bruxelles în virtutea căreia Iașul se lansa în cursa pentru titlul de capitală culturală europeană pentru anul 2021. Deși Gh. Nichita „îndemna" la cooperare și armonie, comportamentul său dovedea contrariul.
Mai mult, pe 17 iunie 2014, la Bruxelles Gh. Nichita, alături de actorul Adrian Păduraru, au lansat official candidatura orașului la acest titlu prin intermediul firmei de consultanță KEA din Bruxelles. Aici, M. Platon remarca problematica unui asemenea deziderat dar și suspiciunile sale cu privire la sus-numita firmă (Cotidianul, octombrie 2013).
Gh. Nichita a rămas în umbra actorului Adrian Păduraru, idolul elevilor din anii 1980 datorită filmului în care a jucat, Declarație de dragoste, alături de Teodora Mareș. Dicția și pronunția primarului, alături de lipsa cunoașterii unei limbi străine, pe lângă limbajul de lemn, amintind de epoca comunistă, fără viață și culoare, în care se amestecau exagerări penibile și superlative fără consistență – ceea ce în engleză s-ar putea numi „mult zgomot pentru nimic (much ado about nothing)” – alături de lipsa interacțiunii cu mass media și lipsa impactului prezentării asupra celor prezenți, ridică din nou mari semne de întrebare asupra profesionalismului instituțional al Primăriei Iași. Avem nevoie de un nou primar al Iașului, pentru Iași și ales de majoritatea ieșenilor.
Din păcate, aceasta nu a încurajat în mod concret și susținut antreprenoriatul local. Baroni locali, precum R. Fenechiu, condamnat la închisoare pentru vestitele sale transformatoare învechite, vopsite și revândute ca noi, alături de diverși potențiali condamnabili din fosta structură USL, au „îngropat” și mai mult spiritul antreprenorial local. În vreme ce alte orașe din România, precum Timișoara, Cluj sau Brașov s-au deschis și au devenit permeabile investițiilor europene și trans-europene, Iașul nostru s-a zbătut în marasmul intereselor private și de grup între politicianiștii locali. Aici se poate aminti și numărul prea mare de consilieri locali și județeni. De ce atât de mulți și cum se justifică activitățile și salariile lor? Dacă luăm în considerație și numărul mare de membri parlamentari, peste 580, atunci se poate distinge fenomenul de „bizantinizare a României”, paralel cu prezența crescândă a micilor și marilor bazilei EUropeni. Avem nevoie de un nou primar al Iașului, pentru Iași și ales de majoritatea ieșenilor.
Nu în ultimul rând, empatia și responsabilitatea viitorului primar prefigurează o anumită inteligență emoțională. Un lider trebuie să relaționeze și să sprijine adepții săi printr-o ancoră emoțională. În acest sens, în timpul campaniei electorale din SUA anului 2012, președintele Obama menționa cazul unui om de afaceri din Florida care a împărțit o parte din profitul corporației sale la fiecare angajat de-al său. Mai mult, trendul existent în cultura organizațională vest europeană, îndeosebi în Germania, regiunea Scandinavă, dar și în Japonia, accentuează grija și bunăstarea angajaților dintr-o organizație. În paralel, se poate vorbi și de o politică organizațională instituțională a primăriilor care se centrează pe bunăstarea cetățenilor săi. Ne gândim doar la diverse orașe din Scandinavia sau Germania, cel puțin, în care primează comunicarea și intimitatea relațională dintre primar și cetățeni, dintre cei aleși și alegători. Avem nevoie de un nou primar al Iașului, pentru Iași și ales de majoritatea ieșenilor. Fără alte rebuturi politicianist-edilitare.
Iașul merită să fie capitala culturală europeană a Europei în 2021 însă numai dacă va exista un nou primar cu caracter integru și onoare, animat de „ideea europeană”, promovând în paralel resursele umane și materiale locale pe termen lung, alături de tradițiile și valorile ieșene, care să rămână deasupra intereselor meschine private și de grup de la nivel național și local, care să gândească holistic pe termen lung, să promoveze și să susțină avantajele competitive ale orașului. Dar cel mai important dintre toate, să rămână loial și responsabil față de ieșeni și oraș. Avem nevoie de un nou primar al Iașului, pentru Iași și ales de majoritatea ieșenilor. Fără compromisuri.