Roșie este inima Iașului
Să ne ferească Dumnezeu de continua manipulare politică existentă la Iași, în special, și în țară, în general. Sărăcia merge mână în mână cu dependenţa politică și economică. Lăcomia cu trădarea. Iuda dă mâna cu Machiavelli.
Categoric Iașul rămâne proprietatea politică a PSD – FSN dar și o palidă copie a implicării civice specific europeană de unde și repetenția sa economică și politică, cât și socială din ultimii 15-20 de ani. Această tristă și crudă realitate se reflectă, cel puțin din punct de vedere simbolic în ultimele zile, în numărul crescut de cca 26 de bannere reprezentândul pe Ponta Victor ca aspirant la președinția României comparativ cu cele ale lui Klaus Johannis în număr de cca șase din perimetrul zonei Gară-Piața Unirii-Mitropolie-Palat-Hala Centrală-Bldv. Independenței-Blvd. Catargiu-Grădina Copou și Blvd. Carol. Actualul prim-minstru apare, în special, pe arterele centrale ale orașului iar la periferie imaginea sa alternează cu cele ale contracandidaților săi. În plus, în pofida scandalului mediatic datorat plagierii tezei sale de doctorat, ironia este că șeful executivului apare pe bannerele din fața Universității „Al.I.Cuza” și a UMF (?!). Până la urmă, cui îi mai pasă de educația universitară când avem un asemenea „model academic”?
Cu ocazia sărbătorilor orașului la mijlocul fiecărui octombrie, Sfânta Parascheva aflându-se în centrul acestora, în aceste zile în fața sediului UNPR se pot vedea două postere unul lângă altul, unul pentru alegerile prezidențiale în care apare același „fiu al PSD-ului”, respectiv „Președintele care unește” (?!), și Gabriel Oprea, alături de un afiș cu Sfânta Parascheva. De ce există ceea ce s-ar putea caracteriza drept manipulare politico-religioasă? Mai mult, în fața sediului PSD, Nichita Gheorghe prezintă nouă motive pentru care actualul prim-ministru ar fi „președintele de care România are nevoie”.
Luând-o în ordinea importanței lor, sărbătoarea hramului Sfintei Parascheva rămâne un moment de trăire și apropiere mai mare față de Ocrotitoarea orașului. Să nu uităm că la Iași s-a retras familia regală cu tezaurul țării în a doua jumătate a primului război mondial când întreaga Românie era ocupată de Puterile Centrale, exceptând cea mai mare parte a Moldovei. Prezența de câteva sute de ani a Sfintei Parascheva la Iași ne încarcă sufletele cu mai multă zidire, simțire și speranță. Viața, minunile și grija Sfintei Parascheva față de credincioși rămân un model care nu are absolut nimic în comun cu dinamica politică bizantin-fanariotă, mult mai puțin ortodoxă a PSD, cu ale sale rădăcini FSN ai anilor 1990, front condus de tovarășul secretar cu propaganda la nivel național Iliescu Ion în anii 1970. Acesta a „jucat un rol-cheie în legitimarea creării unei noi oligarhii” (Gallagher, 2005, p. 25) şi este caracterizat drept „comunist de reformă” (Verdery și Kligman, 1996) sau drept comunist dizident (Brucan, 1998). De ce această cosmetizare și manipulare mediatică politică având-o alături de Sfânta Parascheva pe reprezentantul PSD la prezidenţiale? Acest fapt poate fi privit şi din perspectiva legăturii dintre politică şi religie.
În al doilea rând, preponderența mediatică stradală a imaginii lui Ponta Victor față de cea a lui Klaus Johannis ar putea dovedi că Iașul rămâne fieful politic și economic PSD, cu al său miez roșu ce mustește de mentalitatea FSN-Iliescu. Astfel, „baronii roșii” locali plătesc tribut mediatic „candidatului roșu”. Pe lângă faptul că acesta și-a plagiat lucrarea de doctorat, după cum s-a scris în presă, avându-l drept conducător „academic” pe Năstase Adrian, în prezent în închisoare, prim-ministrul României s-a aflat în centrul evenimentelor din vara lui 2012 când dânsul ajunge șeful executivului printr-un puci organizat de PNL și PSD, folosindu-se de „golănii constituționale”, după cum reiterează Ion Cristoiu (http://www.evz.ro/un-pucist-consecvent-la-doi-ani-de-la-lovitura-de-stat-victor-ponta.html). Aspirantul prezidențial dorește ca în România să fie „pace”, „construcție” și „unire”, ceea ce apare ca realitate imposibilă. Având în vedere trecutul sumbru și împovărător din PSD, cu ale sale fantome FSN, FDSN, PDSR, pe lângă corupția și coluziunea, nepotismul și interesele personale și de grup existente, visul prim-ministrului și susținerea sa de către structura PSD locală s-ar putea transforma într-un coșmar pentru viitorul orașului și al țării. Să ne gândim la catastrofele economice și politice din anii 1990 ale guvernelor Iliescu. Astăzi cum se împacă o Românie care se dorește europenizată și europeană cu perenele reflexe bizantino-fanariote-comuniste-FSN ale „Partidului Roșu”? Roșie este culoarea comunismului, roșie rămâne sigla PSD dar şi substanţa sa.
Bizantinismul ființei politice românești se face simțit mai ales după evenimentele din decembrie 1989. Ambivalența retoricii și a comportamentului politic este perenă în cazul diverșilor “politicieni” ai țării. Actualul parlament al României a câștigat distincția de „Persoană a anului 2013” care promovează crima organizată și corupția, conform Proiectului privitor la Crima Organizată și Corupție (https://reportingproject.net/occrp/index.php/en/press-box/2269-occrp-announces-2013-organized-crime-and-corruption-person-of-the-year-). Dacă mai adăugăm și numărul în continuă creștere de parlamentari, cca 588, avem, cel puțin simbolic, o imagine a ceea ce promovează Ponta Victor și executivul său, alături de legislativ cu ai săi social-democrați, liberali, conservatori, etc. Absurda cifră de mai sus rămâne dovada supremă a fenomenului de „bizantinizare-fanariotizare politică” a României mileniului al III-lea.
Oricum, în zilele noastre ideologia politică este circumstanțială iar migrația interpartinică este arhicunoscută. Interesele personale și de grup primează. Lipsa de informare, de cunoaștere a trecutului politicienilor a multora dintre cei ce merg la vot are un nefast efect de boomerang. Neo-iobăgia politică din zilele noastre este susținută de diverși oligarhi politici și economici dar și de ceea ce s-ar putea numi „bazileii de bazar” locali și naționali. O parte dintre aceştia au început să fie judecaţi şi condamnaţi.
Nu în ultimul rând, Nichita Gheorghe, loial „Conducătorului iubit” și „Partidului”, menționează nouă motive pentru alegerea reprezentantului PSD-ACS la funcția de președinte. Printre acestea se regăsesc următoarele:
2/ „Pentru că a acumulat … umană necesară pentru a-i reprezenta cu cinste pe români”.
5/ „Pentru că a unit acolo unde alții au dezbinat...”
6/ „Victor Ponta a demonstrat că respectă toți românii...”
7/ „...Sunt lider al PSD, dar și primarul Iașului, capitala spirituală a României ... Noi, ieșenii, cei care am făurit prima Unire a României...”
8/ „...Un proiect care să ne unească ...care să ne facă mândri că suntem români în Europa”
9/ „Alături de toată Moldova, îl susținem pe Victor Ponta Președinte. Un președinte bun, un președinte blând, un președinte corect, un președinte onest, un președinte al tuturor românilor!”
Cinstea de a-i reprezenta pe români nu vine din funcția de președinte sau prim-ministru ci din integritatea, profesionalismul și verticalitatea pe care respectiva persoană le are. Dacă le are. Respectul față de români provine, mai ales, din supremația legii dar și dintr-un autentic ethos de lider. Nici corupția, nici coluziunea, nici interesele personale și de grup nu ar putea caracteriza activitățile președintelui și ale prim-ministrului țării.
În plus, Nichita Gheorghe, cu al său stil „populist de fost activist PCR” (Silviu Mănăstire, 20 februarie 2014), afirmă că orașul nostru este capitala spirituală a României. Săracul Iaşi cu a sa dinamică economică și politică din ultimii 15-20 de ani comparativ cu Braşov, Cluj sau Timişoara, cât şi cu cele 15.000 dosare pe rol în care este implicată municipalitatea ieșeană dintre care „Cele mai multe dintre aceste procese îl au în prim plan pe primarul Gheorghe Nichita.” (http://7est.ro/exclusiv-7est/anchete/item/22305-primarul-nichita-chemat-de-5-500-de-ori-in-instanta-procesele-de-milioane-de-euro-ale-municipalitatii-iesene-nicio-zi-fara-dosare.html), acesta aflându-se în vizorul DNA (http://www.romaniatv.net/dosarul-zilei-baronul-nichita-de-la-si_128012.html ixzz2uS 962LnE).
Dar Bucureștiul cu moaștele Sf. Dimitrie Basarabov și Sfinții Brâncoveni sau Suceava cu ale sale moaște ale Sf. Ioan cel Nou? Dar Sfinții din închisorile comuniste, Părintele Arsenie Boca sau Părintele Iustin Pârvu? Locurile unde se află aceștia nu pot fi considerate capitale spirituale? România încă suferă de pe urma Terorii Roșii implementate de agenți sovietici, precum A. Pauker, B. Pantiușa, S. Nikonov, I. Chișinevschi, etc. din anii de după al doilea război mondial.
Se observă mai ales retorica colectivă a „primarului roșu”, specifică anilor României comuniste din perioada 1950-1980. Folosirea persoanei întâi plural și ale formelor sale, fără a avea acordul nostru, conferă mai mult volum dar și mai multă susținere, profunzime și soliditate mesajului său către Ponta Victor pe care-l asigură că „toată Moldova” îl susține în candidatura sa la funcția de președinte pentru că este un președinte „bun”, „corect” și „onest”. Englezii numesc aceasta „lip service”, cam greu de tradus, dar care poate fi definit drept „lingușire verbală”. Mai mult, nu toată Moldova îl susţine pe Ponta.
La fel făcea și tovarășul Ungureanu M. Răzvan al anilor 1980, membru supleant CC al UTC, când în 19 mai 1985 vorbea în numele elevilor din Iași (mai puțin al meu căci nu l-am trimis acolo) la Forumul Național UTC din București, conștient fiind de hotărârile Congresului al XIII-lea al PCR. Discursul său se remarca prin „entuziasm și pasiune tinerească revoluționară”, (http://www.media ddict.ro/cuvantul-tovarasului-mihai-razvan-ungureanu-la-congresul-al-xii-lea-al-utc/). În primăvara lui 2012 același revoluționar UTC afirma că a fost „întotdeauna de dreapta” iar mai târziu acesta a ales să candideze la senatul României ca reprezentant al Aradului nu al Iașului. De ce dânsul nu s-a confruntat cu „caracatița roșie” din Iași? Mai mult, pentru studiile sale de masterat în Anglia a beneficiat de sprijin financiar din partea Fundației Marc Rich, după cum reiese din CV-ul său. Domnul Marc Rich fugise în Elveția deoarece fusese condamnat pentru evaziune fiscală de cca 48 milioane de dolari în SUA la aproape 300 de ani de închisoare pentru 65 capete de acuzare în anii 1980 (Forbes, 27 iunie 2013). Astăzi Ungureanu M. Răzvan apare alături de Klaus Johannis, ceea ce l-ar putea dezavantaja în timp pe acesta din urmă.
Ambivalența politică, parte a ethosului peren bizantin românesc, rămâne trăsătura principală a diverșilor deputați și senatori ai României anilor post-1989. „Teroriștii” acelor zile nu au fost găsiți. Legitimizarea FSN-ului față de românii plini de speranță însă inocenți în jocurile politice murdare FSN-iste, în vederea preluării puterii după executarea soților Ceaușescu în urma unui proces trucat specific începutului bolșevizării României de la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950, s-a făcut conform acelorași norme. Fantomele comuniste de astazi îmbracă o formă dorit europeană. Tot mai mulți dintre ceea ce Chirot (1999) numește „despoți meschini” („petty tyrants”) se fac simțiți în România Uniunii Europene. Mai mult, în pofida acquis-ului comunitar, o parte din clasa noastră politică suferă de „sindromul bazileic” bizantin. Și aceasta s-a văzut în momentul în care „micul Ceaușescu”, după cum îl consideră Monica Macovei pe Ponta Victor (http://www.romanialibera.ro/politica/partide/monica-macovei---ponta--micul-ceausescu--350521), și-a lansat candidatura la prezidențiale în urmă cu o lună.
Considerând trecutul FSN al PSD-ului și existența plagierii tezei de doctorat, cel puțin – nu mai pun la socoteală, printre altele, asigurarea unui post călduț în parlamentul European pentru Daciana Sîrbu, soția prim-ministrului și alte reprezentante ale țării, după cum reiterează Bird și Candea (http://euobserver.com/eu-elections/123389), cu un salariu lunar de cca 8000 euro (plus diurne, beneficii, etc.) – nu este o mândrie pentru mine ca Ponta Victor să mă reprezinte în funcția de președinte. PSD de astăzi rămâne FSN-ul de ieri. Social-democraţia românească din zilele noastre se hrăneşte din comunismul FSN de ieri, respectiv totalitarismul anilor 1950-1980.
România nu se poate mândri cu un asemenea „președinte roșu”, acesta fiind ceea ce s-ar putea numi un „pitic” în comparație cu giganți precum Alexandru cel Bun, Sf. Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Al. I. Cuza, Carol I, Ferdinand și, mai ales, Sf. Constantin Brâncoveanu, menționat în scrisoarea PF Daniel cu ocazia Sfintei Liturghii de marți 14 octombrie a.c. Toţi acești domnitori, o parte dintre ei devenind Sfinţi, rămân modelele politice de la care au foarte mult de învățat atât Ponta Victor cât și Nichita Gheorghe. Dar, din păcate, nu cred că ei vor învăța ceva.
Spre marea nefericire a României care se doreşte europeană, comuniștii și UTC-iștii eșaloanelor superioare ale anilor '80 sunt astăzi liberali, social-democrati, conservatori, independenți, etc. Toată dinamica politico-economică a țării poartă amprenta lor iar europenizarea României rămâne un fenomen de suprafață. Miezul nu se schimbă. În Germania zilelor noastre, d-ul Joachim Gauck, fost dizident al regimului politic din fosta RDG ajunge președintele țării în 2012. La noi este invers.
În România mileniului al III-lea lipsa unui model de lider autentic devine tot mai pregnantă, mai ales în politică. Efectiv, nu există vreun model de urmat. „Bazileii de bazar” se doresc venerați și mai presus de lege („solutus legibus”). Conform lui Diehl (1919), bazileii bizantini se remarcau prin inteligență, dublată de un character josnic. Aceeaşi trăsătură se poate sesiza începând cu primul regim Iliescu din mai 1990 și continuând până în zilele noastre.
În plus, Ponta Victor și Nichita Gheorghe au de învățat și de la Sf. Parascheva și Sf. Iosif cel Milostiv, adică fostul Mitropolit Iosif Naniescu din perioada monarhiei carliste care, deși făcea parte din clasa politică din acea vreme, a rămas în afara jocurilor politice prin care liberalii, în frunte cu Ion Brătianu, și conservatorii, „roșii” și respectiv „albii” (Pătrășcanu, 1969), îl manipulau pe regele Carol I și mai târziu pe Ferdinand. Astfel, Mitropolitul Iosif, alături de alții precum Veniamin Costachi și Dosoftei, devine simbolul Mitropoliei Moldovei și a Bucovinei prin verticalitatea sa politică și teologică dar și prin măreția sufletească și milostenia sa față de elevi, studenți, văduve și săraci pe care-i ajuta din leafa sa sau împrumuturile pe care le făcea pentru aceștia. Vasile Vasilachi (1940) documentează că Mitropolitul Iosif s-a lovit de „lipsa de bună voință și chiar ura primului ministru” (pp. 29-30), adică a lui Ion Brătianu, și, cu ocazia unei sărbători, după Sf. Liturghie, aflat alături de „protipendada politică a Iașului”, Mitropolitul începu să cânte:
„Bate-i Doamne pe ciocoi,
Cum ne bat și ei pe noi
Bate-v-ar focul ciocoi
Cum ați adus foc la noi
Ne-am dus cu patru boi
Și-am venit numai cu doi” (Vasilache, 1940, pp. 155-156).
Mai mult, Mitropolitul Iosif, nefiind invitat oficial la dineul dat în cinstea regelui Carol I aflat la Iași, la Palatul Roznoveanu, replică următoarele prim-ministrului Catargiu când acesta, trimis fiind de rege, ajunse în fața reședinței mitropolitane:
„- Cine-i Domnul?
- Lascăr Catargiu, Primul Ministru.
- Și ce vrea Domnul?
- Majestatea Sa vă așteaptă la masă.
- Eu am casă, eu am masă; pace mie, pace ție, eu mă duc să mă culc. Și cu aceste cuvinte zise, i-a închis ușa ...” (Vasilache, 1940, p. 165).
Mai avem astăzi un asemenea Model? Așa Vlădică, da! Istoria ne învață multe, numai să vrem să învățăm.
Având în vedere prezenţa alături de Sf. Parascheva a lui Ponta şi Oprea, este nevoie ca PSD-UNPR (ACS) și alte partide și politicieni, dar nu numai aceștia, să învețe din Viețile Sfinților și istoria Mitropoliei Moldovei și a Bucovinei. Altfel, totul se transformă în manipulare politico-religioasă.
Timpul a dovedit că Ponta-PSD = Iliescu-FSN iar Iliescu-FSN = COMUNISM. “Vrednic” este… Ponta Victor pentru funcţia de preşedinte a unei Românii care se doreşte europeană?
Categoric Iașul rămâne proprietatea politică a PSD – FSN dar și o palidă copie a implicării civice specific europeană de unde și repetenția sa economică și politică, cât și socială din ultimii 15-20 de ani. Această tristă și crudă realitate se reflectă, cel puțin din punct de vedere simbolic în ultimele zile, în numărul crescut de cca 26 de bannere reprezentândul pe Ponta Victor ca aspirant la președinția României comparativ cu cele ale lui Klaus Johannis în număr de cca șase din perimetrul zonei Gară-Piața Unirii-Mitropolie-Palat-Hala Centrală-Bldv. Independenței-Blvd. Catargiu-Grădina Copou și Blvd. Carol. Actualul prim-minstru apare, în special, pe arterele centrale ale orașului iar la periferie imaginea sa alternează cu cele ale contracandidaților săi. În plus, în pofida scandalului mediatic datorat plagierii tezei sale de doctorat, ironia este că șeful executivului apare pe bannerele din fața Universității „Al.I.Cuza” și a UMF (?!). Până la urmă, cui îi mai pasă de educația universitară când avem un asemenea „model academic”?
Cu ocazia sărbătorilor orașului la mijlocul fiecărui octombrie, Sfânta Parascheva aflându-se în centrul acestora, în aceste zile în fața sediului UNPR se pot vedea două postere unul lângă altul, unul pentru alegerile prezidențiale în care apare același „fiu al PSD-ului”, respectiv „Președintele care unește” (?!), și Gabriel Oprea, alături de un afiș cu Sfânta Parascheva. De ce există ceea ce s-ar putea caracteriza drept manipulare politico-religioasă? Mai mult, în fața sediului PSD, Nichita Gheorghe prezintă nouă motive pentru care actualul prim-ministru ar fi „președintele de care România are nevoie”.
Luând-o în ordinea importanței lor, sărbătoarea hramului Sfintei Parascheva rămâne un moment de trăire și apropiere mai mare față de Ocrotitoarea orașului. Să nu uităm că la Iași s-a retras familia regală cu tezaurul țării în a doua jumătate a primului război mondial când întreaga Românie era ocupată de Puterile Centrale, exceptând cea mai mare parte a Moldovei. Prezența de câteva sute de ani a Sfintei Parascheva la Iași ne încarcă sufletele cu mai multă zidire, simțire și speranță. Viața, minunile și grija Sfintei Parascheva față de credincioși rămân un model care nu are absolut nimic în comun cu dinamica politică bizantin-fanariotă, mult mai puțin ortodoxă a PSD, cu ale sale rădăcini FSN ai anilor 1990, front condus de tovarășul secretar cu propaganda la nivel național Iliescu Ion în anii 1970. Acesta a „jucat un rol-cheie în legitimarea creării unei noi oligarhii” (Gallagher, 2005, p. 25) şi este caracterizat drept „comunist de reformă” (Verdery și Kligman, 1996) sau drept comunist dizident (Brucan, 1998). De ce această cosmetizare și manipulare mediatică politică având-o alături de Sfânta Parascheva pe reprezentantul PSD la prezidenţiale? Acest fapt poate fi privit şi din perspectiva legăturii dintre politică şi religie.
În al doilea rând, preponderența mediatică stradală a imaginii lui Ponta Victor față de cea a lui Klaus Johannis ar putea dovedi că Iașul rămâne fieful politic și economic PSD, cu al său miez roșu ce mustește de mentalitatea FSN-Iliescu. Astfel, „baronii roșii” locali plătesc tribut mediatic „candidatului roșu”. Pe lângă faptul că acesta și-a plagiat lucrarea de doctorat, după cum s-a scris în presă, avându-l drept conducător „academic” pe Năstase Adrian, în prezent în închisoare, prim-ministrul României s-a aflat în centrul evenimentelor din vara lui 2012 când dânsul ajunge șeful executivului printr-un puci organizat de PNL și PSD, folosindu-se de „golănii constituționale”, după cum reiterează Ion Cristoiu (http://www.evz.ro/un-pucist-consecvent-la-doi-ani-de-la-lovitura-de-stat-victor-ponta.html). Aspirantul prezidențial dorește ca în România să fie „pace”, „construcție” și „unire”, ceea ce apare ca realitate imposibilă. Având în vedere trecutul sumbru și împovărător din PSD, cu ale sale fantome FSN, FDSN, PDSR, pe lângă corupția și coluziunea, nepotismul și interesele personale și de grup existente, visul prim-ministrului și susținerea sa de către structura PSD locală s-ar putea transforma într-un coșmar pentru viitorul orașului și al țării. Să ne gândim la catastrofele economice și politice din anii 1990 ale guvernelor Iliescu. Astăzi cum se împacă o Românie care se dorește europenizată și europeană cu perenele reflexe bizantino-fanariote-comuniste-FSN ale „Partidului Roșu”? Roșie este culoarea comunismului, roșie rămâne sigla PSD dar şi substanţa sa.
Bizantinismul ființei politice românești se face simțit mai ales după evenimentele din decembrie 1989. Ambivalența retoricii și a comportamentului politic este perenă în cazul diverșilor “politicieni” ai țării. Actualul parlament al României a câștigat distincția de „Persoană a anului 2013” care promovează crima organizată și corupția, conform Proiectului privitor la Crima Organizată și Corupție (https://reportingproject.net/occrp/index.php/en/press-box/2269-occrp-announces-2013-organized-crime-and-corruption-person-of-the-year-). Dacă mai adăugăm și numărul în continuă creștere de parlamentari, cca 588, avem, cel puțin simbolic, o imagine a ceea ce promovează Ponta Victor și executivul său, alături de legislativ cu ai săi social-democrați, liberali, conservatori, etc. Absurda cifră de mai sus rămâne dovada supremă a fenomenului de „bizantinizare-fanariotizare politică” a României mileniului al III-lea.
Oricum, în zilele noastre ideologia politică este circumstanțială iar migrația interpartinică este arhicunoscută. Interesele personale și de grup primează. Lipsa de informare, de cunoaștere a trecutului politicienilor a multora dintre cei ce merg la vot are un nefast efect de boomerang. Neo-iobăgia politică din zilele noastre este susținută de diverși oligarhi politici și economici dar și de ceea ce s-ar putea numi „bazileii de bazar” locali și naționali. O parte dintre aceştia au început să fie judecaţi şi condamnaţi.
Nu în ultimul rând, Nichita Gheorghe, loial „Conducătorului iubit” și „Partidului”, menționează nouă motive pentru alegerea reprezentantului PSD-ACS la funcția de președinte. Printre acestea se regăsesc următoarele:
2/ „Pentru că a acumulat … umană necesară pentru a-i reprezenta cu cinste pe români”.
5/ „Pentru că a unit acolo unde alții au dezbinat...”
6/ „Victor Ponta a demonstrat că respectă toți românii...”
7/ „...Sunt lider al PSD, dar și primarul Iașului, capitala spirituală a României ... Noi, ieșenii, cei care am făurit prima Unire a României...”
8/ „...Un proiect care să ne unească ...care să ne facă mândri că suntem români în Europa”
9/ „Alături de toată Moldova, îl susținem pe Victor Ponta Președinte. Un președinte bun, un președinte blând, un președinte corect, un președinte onest, un președinte al tuturor românilor!”
Cinstea de a-i reprezenta pe români nu vine din funcția de președinte sau prim-ministru ci din integritatea, profesionalismul și verticalitatea pe care respectiva persoană le are. Dacă le are. Respectul față de români provine, mai ales, din supremația legii dar și dintr-un autentic ethos de lider. Nici corupția, nici coluziunea, nici interesele personale și de grup nu ar putea caracteriza activitățile președintelui și ale prim-ministrului țării.
În plus, Nichita Gheorghe, cu al său stil „populist de fost activist PCR” (Silviu Mănăstire, 20 februarie 2014), afirmă că orașul nostru este capitala spirituală a României. Săracul Iaşi cu a sa dinamică economică și politică din ultimii 15-20 de ani comparativ cu Braşov, Cluj sau Timişoara, cât şi cu cele 15.000 dosare pe rol în care este implicată municipalitatea ieșeană dintre care „Cele mai multe dintre aceste procese îl au în prim plan pe primarul Gheorghe Nichita.” (http://7est.ro/exclusiv-7est/anchete/item/22305-primarul-nichita-chemat-de-5-500-de-ori-in-instanta-procesele-de-milioane-de-euro-ale-municipalitatii-iesene-nicio-zi-fara-dosare.html), acesta aflându-se în vizorul DNA (http://www.romaniatv.net/dosarul-zilei-baronul-nichita-de-la-si_128012.html ixzz2uS 962LnE).
Dar Bucureștiul cu moaștele Sf. Dimitrie Basarabov și Sfinții Brâncoveni sau Suceava cu ale sale moaște ale Sf. Ioan cel Nou? Dar Sfinții din închisorile comuniste, Părintele Arsenie Boca sau Părintele Iustin Pârvu? Locurile unde se află aceștia nu pot fi considerate capitale spirituale? România încă suferă de pe urma Terorii Roșii implementate de agenți sovietici, precum A. Pauker, B. Pantiușa, S. Nikonov, I. Chișinevschi, etc. din anii de după al doilea război mondial.
Se observă mai ales retorica colectivă a „primarului roșu”, specifică anilor României comuniste din perioada 1950-1980. Folosirea persoanei întâi plural și ale formelor sale, fără a avea acordul nostru, conferă mai mult volum dar și mai multă susținere, profunzime și soliditate mesajului său către Ponta Victor pe care-l asigură că „toată Moldova” îl susține în candidatura sa la funcția de președinte pentru că este un președinte „bun”, „corect” și „onest”. Englezii numesc aceasta „lip service”, cam greu de tradus, dar care poate fi definit drept „lingușire verbală”. Mai mult, nu toată Moldova îl susţine pe Ponta.
La fel făcea și tovarășul Ungureanu M. Răzvan al anilor 1980, membru supleant CC al UTC, când în 19 mai 1985 vorbea în numele elevilor din Iași (mai puțin al meu căci nu l-am trimis acolo) la Forumul Național UTC din București, conștient fiind de hotărârile Congresului al XIII-lea al PCR. Discursul său se remarca prin „entuziasm și pasiune tinerească revoluționară”, (http://www.media ddict.ro/cuvantul-tovarasului-mihai-razvan-ungureanu-la-congresul-al-xii-lea-al-utc/). În primăvara lui 2012 același revoluționar UTC afirma că a fost „întotdeauna de dreapta” iar mai târziu acesta a ales să candideze la senatul României ca reprezentant al Aradului nu al Iașului. De ce dânsul nu s-a confruntat cu „caracatița roșie” din Iași? Mai mult, pentru studiile sale de masterat în Anglia a beneficiat de sprijin financiar din partea Fundației Marc Rich, după cum reiese din CV-ul său. Domnul Marc Rich fugise în Elveția deoarece fusese condamnat pentru evaziune fiscală de cca 48 milioane de dolari în SUA la aproape 300 de ani de închisoare pentru 65 capete de acuzare în anii 1980 (Forbes, 27 iunie 2013). Astăzi Ungureanu M. Răzvan apare alături de Klaus Johannis, ceea ce l-ar putea dezavantaja în timp pe acesta din urmă.
Ambivalența politică, parte a ethosului peren bizantin românesc, rămâne trăsătura principală a diverșilor deputați și senatori ai României anilor post-1989. „Teroriștii” acelor zile nu au fost găsiți. Legitimizarea FSN-ului față de românii plini de speranță însă inocenți în jocurile politice murdare FSN-iste, în vederea preluării puterii după executarea soților Ceaușescu în urma unui proces trucat specific începutului bolșevizării României de la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950, s-a făcut conform acelorași norme. Fantomele comuniste de astazi îmbracă o formă dorit europeană. Tot mai mulți dintre ceea ce Chirot (1999) numește „despoți meschini” („petty tyrants”) se fac simțiți în România Uniunii Europene. Mai mult, în pofida acquis-ului comunitar, o parte din clasa noastră politică suferă de „sindromul bazileic” bizantin. Și aceasta s-a văzut în momentul în care „micul Ceaușescu”, după cum îl consideră Monica Macovei pe Ponta Victor (http://www.romanialibera.ro/politica/partide/monica-macovei---ponta--micul-ceausescu--350521), și-a lansat candidatura la prezidențiale în urmă cu o lună.
Considerând trecutul FSN al PSD-ului și existența plagierii tezei de doctorat, cel puțin – nu mai pun la socoteală, printre altele, asigurarea unui post călduț în parlamentul European pentru Daciana Sîrbu, soția prim-ministrului și alte reprezentante ale țării, după cum reiterează Bird și Candea (http://euobserver.com/eu-elections/123389), cu un salariu lunar de cca 8000 euro (plus diurne, beneficii, etc.) – nu este o mândrie pentru mine ca Ponta Victor să mă reprezinte în funcția de președinte. PSD de astăzi rămâne FSN-ul de ieri. Social-democraţia românească din zilele noastre se hrăneşte din comunismul FSN de ieri, respectiv totalitarismul anilor 1950-1980.
România nu se poate mândri cu un asemenea „președinte roșu”, acesta fiind ceea ce s-ar putea numi un „pitic” în comparație cu giganți precum Alexandru cel Bun, Sf. Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Al. I. Cuza, Carol I, Ferdinand și, mai ales, Sf. Constantin Brâncoveanu, menționat în scrisoarea PF Daniel cu ocazia Sfintei Liturghii de marți 14 octombrie a.c. Toţi acești domnitori, o parte dintre ei devenind Sfinţi, rămân modelele politice de la care au foarte mult de învățat atât Ponta Victor cât și Nichita Gheorghe. Dar, din păcate, nu cred că ei vor învăța ceva.
Spre marea nefericire a României care se doreşte europeană, comuniștii și UTC-iștii eșaloanelor superioare ale anilor '80 sunt astăzi liberali, social-democrati, conservatori, independenți, etc. Toată dinamica politico-economică a țării poartă amprenta lor iar europenizarea României rămâne un fenomen de suprafață. Miezul nu se schimbă. În Germania zilelor noastre, d-ul Joachim Gauck, fost dizident al regimului politic din fosta RDG ajunge președintele țării în 2012. La noi este invers.
În România mileniului al III-lea lipsa unui model de lider autentic devine tot mai pregnantă, mai ales în politică. Efectiv, nu există vreun model de urmat. „Bazileii de bazar” se doresc venerați și mai presus de lege („solutus legibus”). Conform lui Diehl (1919), bazileii bizantini se remarcau prin inteligență, dublată de un character josnic. Aceeaşi trăsătură se poate sesiza începând cu primul regim Iliescu din mai 1990 și continuând până în zilele noastre.
În plus, Ponta Victor și Nichita Gheorghe au de învățat și de la Sf. Parascheva și Sf. Iosif cel Milostiv, adică fostul Mitropolit Iosif Naniescu din perioada monarhiei carliste care, deși făcea parte din clasa politică din acea vreme, a rămas în afara jocurilor politice prin care liberalii, în frunte cu Ion Brătianu, și conservatorii, „roșii” și respectiv „albii” (Pătrășcanu, 1969), îl manipulau pe regele Carol I și mai târziu pe Ferdinand. Astfel, Mitropolitul Iosif, alături de alții precum Veniamin Costachi și Dosoftei, devine simbolul Mitropoliei Moldovei și a Bucovinei prin verticalitatea sa politică și teologică dar și prin măreția sufletească și milostenia sa față de elevi, studenți, văduve și săraci pe care-i ajuta din leafa sa sau împrumuturile pe care le făcea pentru aceștia. Vasile Vasilachi (1940) documentează că Mitropolitul Iosif s-a lovit de „lipsa de bună voință și chiar ura primului ministru” (pp. 29-30), adică a lui Ion Brătianu, și, cu ocazia unei sărbători, după Sf. Liturghie, aflat alături de „protipendada politică a Iașului”, Mitropolitul începu să cânte:
„Bate-i Doamne pe ciocoi,
Cum ne bat și ei pe noi
Bate-v-ar focul ciocoi
Cum ați adus foc la noi
Ne-am dus cu patru boi
Și-am venit numai cu doi” (Vasilache, 1940, pp. 155-156).
Mai mult, Mitropolitul Iosif, nefiind invitat oficial la dineul dat în cinstea regelui Carol I aflat la Iași, la Palatul Roznoveanu, replică următoarele prim-ministrului Catargiu când acesta, trimis fiind de rege, ajunse în fața reședinței mitropolitane:
„- Cine-i Domnul?
- Lascăr Catargiu, Primul Ministru.
- Și ce vrea Domnul?
- Majestatea Sa vă așteaptă la masă.
- Eu am casă, eu am masă; pace mie, pace ție, eu mă duc să mă culc. Și cu aceste cuvinte zise, i-a închis ușa ...” (Vasilache, 1940, p. 165).
Mai avem astăzi un asemenea Model? Așa Vlădică, da! Istoria ne învață multe, numai să vrem să învățăm.
Având în vedere prezenţa alături de Sf. Parascheva a lui Ponta şi Oprea, este nevoie ca PSD-UNPR (ACS) și alte partide și politicieni, dar nu numai aceștia, să învețe din Viețile Sfinților și istoria Mitropoliei Moldovei și a Bucovinei. Altfel, totul se transformă în manipulare politico-religioasă.
Timpul a dovedit că Ponta-PSD = Iliescu-FSN iar Iliescu-FSN = COMUNISM. “Vrednic” este… Ponta Victor pentru funcţia de preşedinte a unei Românii care se doreşte europeană?